Maigret si vagabondul singuratic by Georges Simenon

Author:Georges Simenon [Simenon, Georges]
Language: eng
Format: epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-19T05:00:00+00:00

* * *

— Alo! Comisarul Maigret?

— Da, doamnă.

Vocea femeii îşi pierduse agresivitatea pe care o avusese la prima lor întâlnire.

— Nu ştiu dacă ce vă voi spune are vreo valoare, dar aş vrea totuşi să treceţi pe la mine imediat după prânz. Mai târziu trebuie să-i plimb pe copii. Am impresia că, după ce o să vorbesc cu dumneavoastră, o să fiu mai împăcată cu mine însumi...

Se întoarse acasă la prânz şi soţia lui îi servi un cocoş gătit cu vin. Era una din mâncărurile sale preferate, dar Maigret mânca distrat, fără nici o laudă.

— Eşti nervos, nu-i aşa? îndrăzni ea. De când ai luat cazul ăsta, nu mai eşti în largul tău... Parcă te-ar exaspera ceva...

— Ştii bine că în orice anchetă există o fază în care îmi pierd încrederea în mine... S-a întâmplat că în cazul de faţă să nimeresc dintr-o turnantă într-alta. De câte ori fac un pas înainte, îmi dau seama că de fapt bat pasul pe loc. Nu uita că trebuie să stabilesc, în mare parte, ce s-a întâmplat în urmă cu douăzeci de ani... În plus, Marcel Vivien, cel care a fost omorât la Hale, îmi apare uneori într-o lumină care mi-l face simpatic, iar alteori se-ntâmplă să-l detest...

— O să vezi că o să te descurci până la urmă...

— Va trebui oricum să mă descurc într-un fel sau altul.

Asta mă face să-mi amintesc că ar trebui să trec pe la judecătorul de instrucţie...

Se opri în drum la Quai des Orfevres şi Torrence îşi reluă meseria de şofer.

— Halele? Sau Montmartre?

— Montmartre. Mergem la Odette Delaveau, pe strada Marcadet.

Femeia purta o rochie înflorată multicoloră şi arăta neobişnuit de bine.

— Luaţi loc, vă rog.

Copiii îşi făceau probabil somnul de după-amiază, căci nu se auzeau nici ţipenie, şi nici în camera de zi nu erau. De altfel, Odette Delaveau vorbea cu voce scăzută.

— Aţi descoperit adresă femeii aceleia? întrebă ea.

Ziarele nu pomeniseră încă nimic despre ea; era un element al anchetei pe care preferă să nu-l facă deocamdată public. Aşa că o întrebă cu o candoare prefăcută:

— Care femeie?

Ea zâmbi răutăcios.

— Vă e teamă să nu vă compromiteri, nu-i aşa? Nu aveţi deplină încredere în mine.

— Nu mi-aţi răspuns la întrebare.

— Femeia pentru care ne-a părăsit tatăl meu. Pe vremea aceea nu ştiam. Mama nu mi-a spus nimic. Deşi pretinde că nu-i adevărat, era foarte geloasă şi l-a urmărit de mai multe ori pe tata când pleca de la atelier.

Prin urmare, ştia de legătura lui înainte ca el să ne fi părăsit. Nu-i spunea niciodată nimic, dar începuse deja să se închidă în ea. Mai târziu, când am crescut destul ca să pot înţelege nişte lucruri, tot nu mi-a vorbit despre asta. S-a întâmplat cu mai mulţi ani în urmă, când mai locuiam cu ea. Am un unchi la Meaux, unchiul Charles, care avea o afacere importantă cu îngrăşăminte şi care o vizită pe mama de fiecare dată când venea la Paris. Când am rămas fără un ban, lipsite de orice sprijin, sunt sigură că el a ajutat-o pe mama până a fost în stare să îşi câştige existenţa.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.